Fara ancora

Doresc sa dezvolt ideea realismului care ar trebui sa ne cuprinda pe toti in general si mai ales in preajma momentelor in care trebuiesc luate anumite decizii. Si as incepe cu o propozitie instigatoare: SA-L DAM DRACULUI DE REALISM! Nu-i bun la nimic. De fapt e un bun creator de garduri imaginare intre noi si ce vrem noi de fapt.

Eunu vreau sa ma ancorez in realitate, ci ma visez ancorat in schiuri, in placa de kite, in mountain board, in zmeu, in centura de siguranta in drum spre locuri mai calde cu mai mult soare.

In aceasta saptamana am primit o replica de om prins intr-o realitate care nu-i a lui, o realitate pe care si-o construieste fortat si care e in totala discrepanta cu realitatea din visurile lui. Replica a fost: "Andrei, grow up!". Si raspunsul: sunt cat de mare mi-am dorit din sa fiu, mai mult deatat nu visez sa cresc! Bineinteles, nu sunt nici pe departe multumit cu mine, am de schimbat din temelii o suta de mii de chestii, dar sa cresc cum "trebuie" sa creasca un tip, no can't do!

De la ski, cu dragoste

V-am zis c-am fost la ski in primavara asta? Nu v-am zis. Da, am fost de muulte ori la schi, dar o data am ajuns chiar pana in Austria si am schiat chiar in Obertauern! Ei dracie! Chiar asa? Poate nu ma credeti. Ca sa va conving, va las sa urmariti un montaj cu multe bucati de filmulete cam proaste. Insa, am incercat, precum marele nostru poet Arghezi zicea: "din bube, mucegaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si filme noi!"