Thursday, April 30, 2009

If it's lovin that you want

Salut! Inainte de a incepe sa cititi acest post trebuie sa va anunt ca, daca aveti o stare de spirit de cacat, si vreti sa o pastrati intacta, ar fi recomandat sa va opriti. La fel, daca un gand de a va taia venele pe verticala v-a venit in aceasta dimineata si doriti sa il aveti pana diseara cand parintii pleaca de acasa, nu continuati!

Pentru restul cititorilor, trebuie sa va spun ca am avut parte de un somn de calitate 100%. Probabil ati retinut din cele deja aproape 30 de posturi de pana acum ale acestui blog ca relatia dintre mine si colegul de camera graviteaza in jurul problemei cu aerul conditionat. Ieri m-am decis sa iau masuri, asa ca am mers la mall si mi-am cumparat UN SAC DE DORMIT :) Iata o descriere a camerei mele din timpul noptii trecute:
PEISAJUL: o camera cu 2 paturi, un aer conditionat setat de 22 grade celsius
Personajul 1: Indianul, aka Ramesh, aka Zaw Tun. In pantaloni scurti, cu o camasuta din piele de sarpe pe el, facandu-si vant cu o bucata de carton, si udandu-si fruntea din 5 in 5 min cu apa.
Personajul 2: Andrei, aka eu, invelit cu un cearsaf si cu UN SAC DE DORMIT !:) Starea mea de spirit: EXCELENTA. Calitatea somnului: 100% original.

Eu sper ca sunteti alaturi de mine in aceste momente de bucurie maxima, fie la mare, fie la munte, fie la munca (sper ca nu esti acolo totusi!!!).

V-am pupat,
Corespondentul special al Politehnicii in Singapore,
Andrei Blaj

Cine ma citeste

Sunt placut surprins sa vad ca multa lume intra si citeste acest blog, acest copil in scutece din aur, acest varf de lance al bloggingului, aceasta floare de colt a webului s.a.m.d.

Sunt foarte curios cine intra sa ma citeasca din afara Romaniei. Am cateva accese interesante, din zone surprinzatoare pt mine. Lasati cate un comentariu cu numele si tara din care il cititi pe Marcel? :)

Mersi!

Wednesday, April 29, 2009

Moartea caprioarei

Am iesit aseara la o intalnire cu un profesor din Israel, plecat din Romania in 1972 impreuna cu parintii lui. Vorbeste romaneste, si in Singapore va preda un anumit curs la NTU ( universitatea la care studiez si eu in aceste zile ). Este foarte interesant sa vorbesti cu un om care era conectat la o Romania anilor 70, cand Ceausescu era un conducator iubit. Singurele legaturi pe care le mai are cu Romania acum sunt, prin intalniri de genul celor de ieri, cand alti romani ii povestesc pulsul din tara.

O mare parte a discutiei a fost acaparata de momente de critica din partea prietenilor cu care am iesit la adresa modului in care evolueaza lucrurile in Romania, la modul in care este condusa Romania. Eu, analitic, ca de obicei am ascultat si am incercat sa mai destind atmosfera cu binecunoscutele ironii si interventii sarcastice. Totusi, concluzia dupa discutia de ieri e cam trista. Romanii sunt un popor de plangaciosi, un popor cu un simt critic foarte bun, totusi, cu o putere de reactie scazuta. Meditand asupra acestei concluzii mi-am adus aminte de Radu, un tip pe care l-am intalnit saptamana trecuta, aici. El e in spatele www.break--free.com, o initiativa pe care eu o consider foarte interesanta si misto. De ce mi-am adus aminte de el: mi-a povestit cum s-a tratat el de sindromul vaicareala. Mai intai si-a definit ce vrea sa trateze: vrea sa scape de criticile aduse anumitor lucruri, sisteme, persoane. Criticile care nu sunt urmate de nici un fel de actiune. De exemplu: nu imi place vremea intr-o dimineata, imi sun parintii si incep sa ma plang cat de urata e vremea, samd. Practic, prin acest lucru nu se rezolva nimic, ci doar inducem o stare de pesimism atat propriei persoane cat si interlocutorului. In loc sa ne binedispunem, dezvoltam o stare negativa, care nu este benefica nimanui. Bineinteles critica este buna, nu trebuie sa renuntam la a critica lucrurile care sunt deranjante, insa orice fel de critica trebuie urmata de o actiune. Practic, daca vrem sa improscam in lume cu energie negativa, trebuie macar sa o targetam si sa ii oferim un scop. De exemplu critici mandrul guvern al Romaniei. Acum, sa dezvolt pe scurt si care ar fi metoda de tratament impotriva sindromului vaicareala. Se ia o bratara din plastic (Salvati Delta, Sida ucide etc etc), si se pune la una din maini. In momentul in care constientizezi ca te-ai plans, se muta bratara la cealalta mana. In primele cateva zile vei muta bratara de la o mana la alta de multe ori. Si iti vei da seama ca barfa, critica si pesimismul fac parte din viata ta intr-o proportie covarsitoare. :) In acest moment problema este identificata si se poate incepe lucrul la reparatie: incercarea blocarii gandurilor pesimiste inainte de a iesi in lume.

Si acum, de ce a murit caprioara. Stiti ca in Romania tocmai s-a bagat impozitul forfetar pentru TOATE firmele. Si pentru ca eu sunt un tanar antreprenor in Romania, (www.wintermag.ro) sunt direct afectat de incompetenta guvernantilor care, s-au gandit ca oricum toti romanii sunt hoti, ca se fofileaza de la plata darilor catre stat, si atunci, de ce sa nu ii impozitam? Cica un studiu guvernamental a aratat ca in jur de 30% din taxe nu prea ajung la buget pentru ca patronii de micro intreprinderi sunt smecheri si se declara pe pierdere. Niste hoti, niste nesimtiti! Iar guvernantii, oameni cu coloana vertebrala, platitori de taxe si impozite, s-au gandit sa le vina de hac. Mai exact sa plateasca impozit forfetar, care e calculat in functie de dimensiunea afacerii. Iar dimensiunea afacerii se masoara cam asa: la restaurante, in functie de nr de mese din local ( WTF??? ). Acum eu ma gandesc cum o sa imi masoare mie dimensiunea afacerii la magazinul online? Numarul de pagini, trafic, cate review-uri la produse am, sau ce? Ca decizie de moment impotriva noului impozit am decis sa suspend activitatea pt firma din spatele Wintermag si sa o redeschid cand ma intorc in tara. Atunci o sa vedem ce va fi. Avem un guvern care a prostit romanii cu un pahar de tuica si o bucata de slana, in unele locuri, sau cu promisiuni de marire a salariilor, ca e de unde, si care acum face numai tampenii. Niste tarani.

Tech flaw

De curand mi-am activat pe Iphone functia Genius, pentru facut playlisturi. Seama cu ce stie sa faca Last.fm. II zici o melodie care iti place si el iti genereaza un playlist cu melodii care se potrivesc cu alegerea ta.

Bineinteles ca am testat putin functia. Merge foarte bine pana la capitolul manele. Nu vrea sa imi genereze nici un playlist plecand de la o manea (Maneaua este, nu va faceti griji, de calitate, face parte dintr-o colectie atent aleasa, piese rare, de colectie). Am incercat toate manelele pe care le am, si nu vrea sa faca playlist dupa niciuna. Oare cei de la apple s-au gandit sa nu adauge astfel de ritmuri in sunetele procesabile de Genius? :) Au manelele ban de la apple?

Tuesday, April 28, 2009

Calitatea vietii

Ma gandeam ca e destul de urat ce fac eu pe blogul asta din cand in cand. Barfa, vorbit pe la spate, in alta limba, foarte foarte urat. Dar placut :) Si amuzant. Sa nu transmiti nici un sentiment celui de langa tine e mai trist decat sa transmiti un sentiment de repulsie, ura, dezgust, corect?

Am cunoscut de curand 3 baieti din Kazakhstan. Intre ei vorbesc in rusa. Cu aceasta ocazie am aflat ca limba noastra romaneasca, oricat am vrea noi sa o facem latina etc, e destul de mult rusificata :) Multe, multe cuvinte care seamana cu ce e la noi. Ca de exemplu idiot, cretin. Baietii sunt toti trei musulmani, 2 dintre ei mai liberi cugetatori, al treilea un pic mai strict. Strict, in sensul ca nu bea alcool deloc. Totusi, ce e surprinzator la el e ca da, de baut nu bea, dar de fumat, fumeaza, de mers la fetite, merge, de inselat prietena, o inseala. Care-o fi smecheria cu religiozitatea lui, nu inteleg.

Sunt multe chestii care ma zguduie din temeliile convingerilor mele. In orice caz experienta Asia, Sudul Asiei o recomand tuturor celor care vor sa vada lumea, omenirea dintr-o alta perspectiva.

Friday, April 24, 2009

Jungle ride

Acum 2 saptamani am fost pe o insula apartinand Singapore, in mare parte junga, amenajata special pentru traficul cu biciclete. Toata lumea mergea pe biciclete, iar peisajul era foarte misto. Mai jos sunt 2 filme. 





Thursday, April 23, 2009

Knock, knock, ii uikendu!!

Multe lucruri bune se intampla aici in Singapore, iar cel mai bun lucru pe ziua de astazi este ca pot sa zic mai repede decat voi, cititorii mei din Romania, ca e Weeeeeeeeeekkkkeeeeeendddd!!!! Yeeee! Friday, friday, saturday, saturday, sunday, sunday, and aaaaagain friday, friday.... Toata lumea....!!! Deci, pt ca eu termin programul in cam o ora, o sa imi urez deocamdata sa am parte de un sfarsit de saptamana excelent. Aceleasi urari si pt cei din Romania, insa, cam peste vreo 6-7 ore :)

Sper ca soarele sa rasara pe ulita sufletului meu si sa dea domnu sa ajung si eu in club in weekendul asta, simt ca am suficiente miscari ascunse adanc in mine care n-au mai vazut lumina reflectoarelor de ceva vreme. 

Si tot la capitolul rugi catre divinitate sper sa dea un fulger in camera mea, sa loveasca fix in aparatul ala de aer conditionat. Sunt prins intr-un cerc vicios aparent fara cale de iesire. Fie dorm cu aer conditionat la 22 grade, invelit sumar (si evident, ma pishshsh pe mine de frig), fie dorm fara aer conditionat, iar atunci colegu zgarie pereti, se foieste, se beseste(bine, asta face si fara sa ii fie cald), tipa, plange, rade, implora divinitatea lui sa dea drumu la aer conditionat fara sa imi dau eu seama.

Avem dupa cum se vede mai sus o mare problema in dormitorul inter rasial. Indianul meu drag, nascut fiind sub un copac numit aer conditionat, doarme de obicei pe la vreo 17-19 grade. Asta in conditiile in care in Burma sunt 40 grade in mod frecvent. Eu, baiat finut, nascut la -15 - -20 grade, dorm la vreo 25-26 grade vara, in general fara AC. Am dat-o noi la pace la 22 grade, insa, e frigut tata, e frigut. Si eu, baiat cu pielea fina, sesizez imediat cand conditiile de somn nu sunt tocmai optime. Drept pentru care in ultimele 3 nopti am cam "refuzat" sa dorm. Am facut greva somnului, involuntar. 

Situatia este intradevar problematica, incep sa am ganduri negre, de genul sa ma mut in alta camera, sa las indianul cu filmele si muzica lui si sa-mi iau un chinez ceva drept coleg de camera. Sper ca dupa un somn bun (naiba stie cand o sa il am si pe ala) sa iau decizia cea dreapta. 


Shakin it

Pana acum n-am apucat sa merg in club in Singapore. Si ma gandeam ca acest necaz s-a intamplat din cauza circumstantelor. Totusi, recent mi-am dat seama ca nu am mers in club pentru ca nu eram pregatit. Nu aveam miscarile la mine. Intr-un final, am gasit miscarile necesare intr-un clip pe care vi-l prezint si voua. E vechiutz, de prin 89, insa, tempoul este 100% asiatic. 

 


Sunday, April 19, 2009

O sa ma-ntorc barbat



Iulia, asta care canta e trist, nu ca mine. Eu cant la fel de profund dar cu zambetul pe buze. Ma vezi? 

Wednesday, April 15, 2009

Cum sa-ti zgarii tastatura?

Apuca-te sa joci: http://www.amnesya.com

Eu stau de vreo 2 ore si nu mai pot de nervi, uluire si apoi satisfactie la rezolvarea fiecarui nivel. 

Momentan sunt la nivelul 6 dar probabil ca o sa ajungem mai departe in viitorul apropiat. 

Monday, April 13, 2009

Karaoke nation



Revin cu un comunicat important pentru Costi Ionita si Marius Moga! Nu va mai pierdeti vremea cautand acul in carul cu fan. Chinezii sunt multi si aparent, toti canta. Mai sus e dovada vie a acestui lucru: o chinezoaica pe la 50-60 ani cantand in piata centrala din Melaka. Inaintea ei a cantat un domn, la vreo 50-60 ani deasemenea, acompaniat de 2 dansatoarea extraordinar de aratoase, ambele in jur de 40-50 ani. 

Toata petrecerea din filmulet avea loc sambata, pe o scena montata special pt karaoke. In general, daca ai bar in orice tara de prin sud estul asiei si nu ai un sistem karaoke, esti de rahat turcesc. Toti cantaretii amatori isi iau f in serios meseria, incearca sa cante cat mai bine, iar publicul este unul cu o ureche muzicala bine dezvoltata si cu un simt al umorului, pare-se, inexistent. Oricat de prost ar fi artistul de pe scena, nu reuseste sa smulga zambetele audientei. Daca exista cititori care se stiu afoni si ar vrea ca macar o data in viata sa fie ascultati de un public fara a fi huiduit, improscat cu rosii, oua, sau injurat, aici e locul!

Wednesday, April 8, 2009

Pozica, pozica?

La insistentele audientei, o sa pun si cateva poze cu mine care sa confirme ca o duc bine, arat la fel, nu am slabit, m-am ingrasat putin, dar lucrez sa revenim la forma care m-a consacrat.

Pentru varianta marita, faceti click pe poze. 
 

F1 baby!


Putrajaya, orasul lor administrativ. Cladirea mare din spate e casa primului ministru.

In spate se poate observa moscheea din Putrajaya cu o capacitate de 15000 locuri

Litru de benzina e cam 1.5 RON :D



Dragi tovarasi, va salut!

Haute couture, Melaka style
La poarte prim sultanului din Malaesia


Masinuta noastra.

Formula 1. Aftermath



Sunetul era demential. Faceau ca toate animalele masinile alea

Low Rider





Nu uitati sa deschideti boxele pentru ca filmul vine cu sunet inclus!

Nevoile si neamul


O dam pe politic la inceputul postului asta: JOS COMUNISMUL! Daca aveti cum iesiti in strada, tipati sa va aduca Voronin si sa se duca de unde-a venit acu cateva zeci de ani. Asta era partea cu neamul.

Acum partea cu nevoile. Dupa cum multi dintre cititorii fideli ai blogului stiu, weekendul trecut am fost in Malaesia, unde, tre sa spun, a fost extrem de tare. Am vazut si jumate de cursa de formula 1 duminica, pentru ca restul s-a anulat in principiu din cauza crizei economice.

Ca o prima impresie despre Malaesia a fost ok. Totusi, la o analiza mai amanuntita vezi ca au simtul opulentei adanc inradacinat. De exemplu, o cladire, daca nu o faci mare, mai bine nu o faci deloc. Cam pe principiul asta se bazeaza capitala lor, Kuala Lumpur. Cladiri pompoase, impresionante. Oamenii sau nivelul de trai nu e insa ridicat. E mediu. Un pic mai bine decat la noi, as zice eu.

De departe cea mai amuzanta faza cu malaesia a fost inlocuirea dotarii veceurilor cu hartie igienica. In locul acesteia aveai un furtun ca de dus iesind din perete si un robinet :) Sau, alternativ, budele turcesti erau dotate cu stropitori intre picioare. Ideea, dupa socul initial, nu e rea zic eu. E chiar buna. Totusi, eu am ramas surprins cand, asteptand sa intru la o buda cu un sul de hartie igienica fluturand lejer pe degetul aratator, admiram pe malaesieni cum ieseau de acolo uscati pe pantaloni, cu mainile uscate. Ma gandesc ca daca faci de mic asta, prinzi antrenament si dintr-un scuturat naprasnic sare toata apa de pe poponet. Chestia cu furtunul era valabila inclusiv la hotelul unde-am stat in Kuala Lumpur, care avea vreo 2-3 stele.

Si daca tot suntem la capitolul nevoi, trecem la povesti cu indieni putin. Da, da stiu ca alea sunt cele mai misto. Indienii, oameni fiind, au 2 maini. Pentru fiecare mana au o intrebuintare specifica. Astfel mana dreapta si numai mana dreapta este folosita pentru a manca. Paranteza: indienii nu folosesc tacamuri niciodata, baga mana in tot ce tre sa bage in gura. Si e de cacat daca te apuci de mancat cu mana si te murdaresti mai sus de primul rand de falange, in cultura lor. Inchis paranteza. Iar mana stanga, si numai mana stanga e folosita cu spor la stersul la fund.

Ca si concluzie, daca vrei sa-ti deschizi fabrica de facut hartie igienica prin india, malaesia si alte tari de prin jur, intri in cacat cat se poate de repede.