Vineri. Am mers la un vernisaj care după flyer trebuia să fie foarte tare - fotografie, pictură, muzică, haine ale unor tineri designeri şi independenţi, o locaţie extraordinara la ultimul etaj dintr-o clădire cu o privelişte minunată. Zis şi făcut. Ne-am intors de la spital, ne-am pus hainele bune şi ţop! am şi ajuns. Dar spre nefericirea noastră am gasit 2-3 tablouri pe care, sau nu sunt eu destul de sensibil sa le înţeleg (puţin probabil:) sau erau cu indulgenţă mediocre, câteva fotografii oarecum ok, si câteva ţevi cu bulendre nici alea cine ştie ce. Muzică nu. Ba s-au mai terminat si paharele când am ajuns şi noi să ne luăm ceva de băut. Şi da era moca. Aş fi zis să îmi toarne direct in gură, dar am şi eu limitele mele.



"Piesa" din imaginea de mai sus adică scăunele care scriau CUNT erau simpatice dar costau doar 3000 de lire. Când o să fiu un medic de succes poate.
Aşa că am plecat cu gânduri mari pentru seara ce urma. Am căutat în pliante/reviste/net un club care să ne satisfacă dorinţele - să fie cu indie rock/pop, să nu aibă intrare mare şi cam atât.. Am găsit unul care promitea, am ajuns, mi se părea mie că lumea în faţă nu e chiar ok dar am zis să incercăm... Nu bine am intrat au şi început badigarzii să ne impingă dintr-o parte in alta, că să nu stăm pe hol (am observat că ăştia sunt la fel de inteligenţi oriunde ai merge).Intrăm, miros de transpiraţie si de alcool, media de vârstă cam 16 ani, atmosferă de banchet si hituri gen you and me baby ain't nothing but mammals. Ba am mai auzit şi un să-mi bag pula care nu venea de la noi aşa că am intors capul si erau trei ciobănei de-ai noştri care fâşcâiau in ritmul muzicii. Pe principiu am plătit intrare stăm! am băut o vodka (25 ml asta e măsura) şi după o ora de chin am plecat acasă cu gânduri mari pentru sâmbătă, când am mers pentru prima oara pe plajă şi cred că a fost aşa.. highlight-ul w/e-ului.









Iar azi ne-am plimbat pe o stradă de sus in jos cred că vreo 2-3 ore. Şi am căscat gura la tot felul de "street performeri".. unii mai fun alţii mai puţin..


Ăsta are o poveste mai specială. L-am terorizat. Am văzut ca e costumat aşa frumos şi ne-am dat seama imediat că o să aibă un număr ceva. Aşa ca am decis sa îl urmărim. Şi am aşteptat să işi ia sandwich.., să mănânce.. să îşi găseasca un loc... totul de la distanţă..Nu vă inchipuiţi ca ne-am ascuns după maşini, dar oricum a fost o misiune care a necesitat inteligenţă şi rafinament. A început să cânte intr-un final..
Iar la sfârşit pt că am fost, cred, cei mai înfocaţi fani pe pe care i-a avut sau o sa îi aibă ne-a dat şi nouă cimpoiul lui să ne jucăm cu el. Şi am rupt si eu de la gură şi i-am pus o liră in pălarie. Nah!
http://www.antena3.ro/stiri/cultura/the-guardian-faust-al-lui-purcarete-cel-mai-ambitios-spectacol-al-festivalului-de-la-edinburgh_78365.html
ReplyDelete