Testam BrainStudio

Filmuletul de mai jos e adnotat cu tot felul de informatii folosind BrainStudio, de la Brainient Ltd. Despre Brainient veti auzi multe lucruri misto deacum incolo pentru ca de o luna lucrez si eu la ei :)

Fara ancora

Doresc sa dezvolt ideea realismului care ar trebui sa ne cuprinda pe toti in general si mai ales in preajma momentelor in care trebuiesc luate anumite decizii. Si as incepe cu o propozitie instigatoare: SA-L DAM DRACULUI DE REALISM! Nu-i bun la nimic. De fapt e un bun creator de garduri imaginare intre noi si ce vrem noi de fapt.

Eunu vreau sa ma ancorez in realitate, ci ma visez ancorat in schiuri, in placa de kite, in mountain board, in zmeu, in centura de siguranta in drum spre locuri mai calde cu mai mult soare.

In aceasta saptamana am primit o replica de om prins intr-o realitate care nu-i a lui, o realitate pe care si-o construieste fortat si care e in totala discrepanta cu realitatea din visurile lui. Replica a fost: "Andrei, grow up!". Si raspunsul: sunt cat de mare mi-am dorit din sa fiu, mai mult deatat nu visez sa cresc! Bineinteles, nu sunt nici pe departe multumit cu mine, am de schimbat din temelii o suta de mii de chestii, dar sa cresc cum "trebuie" sa creasca un tip, no can't do!

De la ski, cu dragoste

V-am zis c-am fost la ski in primavara asta? Nu v-am zis. Da, am fost de muulte ori la schi, dar o data am ajuns chiar pana in Austria si am schiat chiar in Obertauern! Ei dracie! Chiar asa? Poate nu ma credeti. Ca sa va conving, va las sa urmariti un montaj cu multe bucati de filmulete cam proaste. Insa, am incercat, precum marele nostru poet Arghezi zicea: "din bube, mucegaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si filme noi!"

Logica lui 0

Am avut zilele trecute o revelatie legata de modul in care folosim numerele de telefon in Romania. Ideea este ca 0 (zero) de la inceputul fiecarui numar de telefon e absolut redundant. Toate numerele din Ro il au, nu exista nici un fel de logica pentru a il folosi. In plus, nu se va modifica niciodata, pentru ca face parte din codul de tara (+40).

E interesant de facut o statistica pentru cati de zero am rostit fara folos, cati km de hartie au fost umpluti cu acest O(zero), cate taste 0 se tocesc la telefoane doar pentru ca aceasta cifra este inclusa in toate numerele de telefon din Romania.

Cred ca e cazul de o petitie deschizatoare de ochi pentru mai marii din telecomunicatiile romanesti. Nu cred ca exista nici un motiv pentru care 0 ar mai trebui pastrat, rostit, scris, tastat.

Si ca sa inchidem acest post ravasitor in stil mare: MOARTE LU ZERO!!

Back in business

Prea mult timp a trecut de cand nu s-a mai auzit nimic de pe acest blog. Prea mult timp de cand ideile pe care le aveam ramaneau inchise intr-o cusca, adanc aruncate undeva in partea dreapta a stomacului meu.

E cazul pentru o schimbare. E cazul sa postam un nou articol. E cazul sa reincepem scriitura plina de pasiune!

Viva la Revolucion!

Asa, si ca sa-ncepem in spirit de gherila, voi posta un film de pe blogul prietenului Ciuclaru.



Zic eu dupa acest film ca Romania incepe sa deraieze catre drumul cel bun. Si asta fara sa va povestesc nimic inca despre super afacerea dezvoltata de mine impreuna cu prietenul meu George, Wintermag.ro. Toate la timpul lor, nu?

Singapore post

Si cu postul asta am incheiat aventura singaporeza, asiatica pentru moment. Tocmai am trimis un pachet consistent catre Romania, 2 Iulii si mult bagaj, am impachetat, am baut un pic de bere si incep sa ma gandesc cu nerabdare la momentul in care voi ateriza pe otopeni si voi fi asteptat de o mare de oameni cu flori intr-o mana si batista in cealalta mana (emotiile pot parasi incinta in orice moment).

Acu cateva zile am revenit dintr-o ampla incursiune in Sud-Estul Asiei, mai exact in Tailanda, Malaezia si Indonezia. A fost o excursie pfffffaaai: diving, plaja, soare, mare, corali, surfing, oameni care mai de care. A fost o excursie care ma face sa imi doresc sa revin in partea asta de lume cat mai repede. Sunt si cateva poze, putine, pentru ca netul este jalnic.

Asa incepea aventura, cu o Shinga pe barca spre Koh Phangan, Tailanda.

Plaja era, in ochii altcuiva.

Detaliu in palatul regal tailandez

Petronas Towers, in Kuala Lumpur, Malaezia

Dupa o rugaciune pentru good luck, good charma, good life pentru doar 20.000 rupii indoneziene.

Cazarea in Bali. Marea la 10 metri, piscina pe malul apei, plaja cu nisip negru.

Alergand ca blegu dupa placa de surf.

Ce-i mai sus e doar un rezumat al ultimelor 3 saptamani, o sa revin cu mai multe detalii, povestiri, intamplari, dupa ce o sa ajung si eu acasa, adica in vreo 2 zile.

Parararam!

w/e

Toată săptămâna am aşteptat week-end-ul şi uite că a şi trecut şi nici nu am făcut cine ştie ce..
Vineri. Am mers la un vernisaj care după flyer trebuia să fie foarte tare - fotografie, pictură, muzică, haine ale unor tineri designeri şi independenţi, o locaţie extraordinara la ultimul etaj dintr-o clădire cu o privelişte minunată. Zis şi făcut. Ne-am intors de la spital, ne-am pus hainele bune şi ţop! am şi ajuns. Dar spre nefericirea noastră am gasit 2-3 tablouri pe care, sau nu sunt eu destul de sensibil sa le înţeleg (puţin probabil:) sau erau cu indulgenţă mediocre, câteva fotografii oarecum ok, si câteva ţevi cu bulendre nici alea cine ştie ce. Muzică nu. Ba s-au mai terminat si paharele când am ajuns şi noi să ne luăm ceva de băut. Şi da era moca. Aş fi zis să îmi toarne direct in gură, dar am şi eu limitele mele.





"Piesa" din imaginea de mai sus adică scăunele care scriau CUNT erau simpatice dar costau doar 3000 de lire. Când o să fiu un medic de succes poate.
Aşa că am plecat cu gânduri mari pentru seara ce urma. Am căutat în pliante/reviste/net un club care să ne satisfacă dorinţele - să fie cu indie rock/pop, să nu aibă intrare mare şi cam atât.. Am găsit unul care promitea, am ajuns, mi se părea mie că lumea în faţă nu e chiar ok dar am zis să incercăm... Nu bine am intrat au şi început badigarzii să ne impingă dintr-o parte in alta, că să nu stăm pe hol (am observat că ăştia sunt la fel de inteligenţi oriunde ai merge).Intrăm, miros de transpiraţie si de alcool, media de vârstă cam 16 ani, atmosferă de banchet si hituri gen you and me baby ain't nothing but mammals. Ba am mai auzit şi un să-mi bag pula care nu venea de la noi aşa că am intors capul si erau trei ciobănei de-ai noştri care fâşcâiau in ritmul muzicii. Pe principiu am plătit intrare stăm! am băut o vodka (25 ml asta e măsura) şi după o ora de chin am plecat acasă cu gânduri mari pentru sâmbătă, când am mers pentru prima oara pe plajă şi cred că a fost aşa.. highlight-ul w/e-ului.

Seara iarăşi ne-am chinuit sa găsim clubul the place to be. Am eliminat problema cu intrarea am zis că fuck it o viaţă avem şi am găsit ceva care părea mai "select", muzică zicea că e house, disco, şi mai aveau acolo pe site cuvinte gen underground si indie (cu astea m-au prostit) . Am ajuns, am dat 10 lire pe intrare, am prins un concert a unor grăsani bărboşi in fuste care până la urmă s-a dovedit a fi cea mai bună parte a serii, iar apoi au început să bage house penal care era mai degrabă techno cumva, iar atmosfera era de lasere, fum din ăla cu miros de cireşe, băieţi cu părul plin de gel şi ochelari de soare. Tare! Noroc că am găsit o cameră in care era o muzică mai acceptabilă- funk ziceau ei adica puţin MJ, puţin Prince, puţin Salt'n'Pepa şi multe pe care nu le ştiam, dar am concluzionat cu toţii ca dacă era Mircea cu siguranţă rupea ringul cu mişcările invăţate de la Nuţi. Am plecat şi de acolo dezamăgiţi şi cu portofelul mult subţiat. Mi-e frică că o să descoperim The club în ultimul w/e.

Iar azi ne-am plimbat pe o stradă de sus in jos cred că vreo 2-3 ore. Şi am căscat gura la tot felul de "street performeri".. unii mai fun alţii mai puţin..




Asta scria pe uşa unei biserici. haha.






Ăsta are o poveste mai specială. L-am terorizat. Am văzut ca e costumat aşa frumos şi ne-am dat seama imediat că o să aibă un număr ceva. Aşa ca am decis sa îl urmărim. Şi am aşteptat să işi ia sandwich.., să mănânce.. să îşi găseasca un loc... totul de la distanţă..Nu vă inchipuiţi ca ne-am ascuns după maşini, dar oricum a fost o misiune care a necesitat inteligenţă şi rafinament. A început să cânte intr-un final..
Spre bucuria noastră.. Nu ştiu dacă se observă aşa bine în poză, dar când sufla în cimpoi îşi dubla diamentrul gâtului, se inroşea ft tare, şi închidea ochii . Am stabilit cu Irina că nu fumează, şi sigur se antrenează zilnic. Şi da! avea pantaloni scurţi pe dedesubt.. Am observat asta când bătea vântul şi îi ridica fusta. Nu că mă interesa... pur şi simplu din cauza spiritului de obervaţie dezvoltat..


Iar la sfârşit pt că am fost, cred, cei mai înfocaţi fani pe pe care i-a avut sau o sa îi aibă ne-a dat şi nouă cimpoiul lui să ne jucăm cu el. Şi am rupt si eu de la gură şi i-am pus o liră in pălarie. Nah!